De multă vreme, mă gândesc să fac o secțiune specială a acestui blog. O secțiune despre viața emoțională, gestionarea sănătoasă emoțiilor. Pe tăcute, am cochetat cu ideea, am și făcut câțiva pași mici, dar ceva m-a oprit întotdeauna să o asum pe deplin. Probabil, am afișat aceeași reținere pe care am resimțit-o în jurul meu. Deși sunt trăiri pe care un procent foarte mare din populație le experimentează, oamenii se feresc să vorbească despre ele, se rușinează, poate simt că acest lucru îi devalorizează, poate se simt stigmatizați la gândul că ceilalți îi consideră (din necunoaștere sau ignoranță), hai să o spunem pe aia dreaptă, nebuni!
Îmi aduc aminte că acum ceva vreme, găsind un material despre anxietate l-am semnalat unei prietene pe internet, folosind facebook. De fapt, am făcut ceea ce se numește (chiar dacă sună ca naiba) "tăguire", identificarea unei persoane cu o anumita postare. Deși evit să fac asta în mod obișnuit, de data aceea am făcut-o pentru că mi s-a părut un material interesant și mi s-a părut important ca prietena mea să nu-l rateze. La puțină vreme, am primit un mesaj de la ea, rugându-mă să nu mai fac acest lucru, pentru că nu ar vrea ca oamenii să o asocieze cu, să spunem, o persoană vulnerabilă. Instantaneu, am simțit un gol în stomac, dându-mi seama că, fără să vreau, o comisesem. Nu reacționez bine la reproșuri, în primă fază. În plus, am o mare problemă cu gestionarea greșelilor personale. Dincolo de gândul acaparator - cum se poate să fi făcut tocmai eu asta!!! -, mi-am dat seama că din grabă, sau comoditate, sau nu mai știu ce, manifestasem o lipsă crasă de delicatețe.
 |
| https://www.tumblr.com/search/you're-doing-just-fine |
După acest episod, m-am gândit multă vreme la o modalitate de a împărtăși și altora, celor care au nevoie, dar rămân cumva anonimi, experiențele mele, materialele pe care le găsesc pe internet sau cărțile publicate pe ceea ce aș numi sănătate/bunăstare emoțională.
Lumea în care trăim ne aruncă zi de zi într-un vârtej din care cu greu reușim să ne smulgem. Tehnologia modernă, modul în care suntem dependenți de ea, ne ține conectați tot timpul, chiar și atunci când nu o folosim. Iar noi, oamenii, nu suntem proiectați să funcționăm la asemenea viteze și, mai ales, tot timpul.
Avalanșa de informații, multe catastrofale, fuga după mult, și mai mult, și mai mult, în toate domeniile, sentimentul neajunsului oricât am fi de buni, oricât de mult succes am avea, oricât de apreciați am fi, duc la stările anxioase pe care mulți dintre noi le resimțim câteodată. De aici, anxietatea, panica și simptomele fizice asociate lor. Și, mai departe, dacă nu reușim să gestionăm situația, depresia sau mai rău.
Din fericire, spre deosebire de acum 20 de ani, se vorbește/scrie mai mult despre aceste lucruri. Din nefericire, probabil că numărul celor care se confruntă cu aceste lucruri este îngrijorător mai mare decât acum 20 de ani.
De aceea, mi se pare important să împărtășesc aici lucrurile care pot ajuta: o carte, un mesaj, o idee. Nu înlocuiesc sprijinul specializat - psiholog sau psihiatru - și, nu!, cei care merg la psiholog și psihiatru nu sunt nebuni! -, dar pot ajuta să ducem o viață mai echilibrată, mai liniștită, să ne înțelegem mai bine pe noi, cei dinăuntrul nostru.
Și să fim mai îngăduitori cu noi înșine și cu cei din jurul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu